Calmant pentru o viaţă întreagă

Muzica…cea care ne înghesuie în mijlocul unui amalgam de sentimente, fie ele de bucurie, furie sau pace. Ne adăpostim în spatele unor note muzicale, care ne încântă, care ne feresc de împrejurimile dure, pe care noi nu le putem suporta. V-aţi gândit vreodată, cum ar fi, dacă nu ne-am mai putea “îngropa” pornirile într-o melodie care, ne face să ne calmăm, să ne abţinem şi să răsfoim încă odată faptele? Am muri. Am muri din punct de vedere social şi psihologic. Când eşti blocat şi nu ai nicio scăpare, iar în jurul tău nu este nimic care să te poată ajuta să-ţi aduni puterile, eşti în plin declin moral. Nu spun că muzica este singurul mod de a ne calma. Spun doar că, majoritatea, oriunde pe Glob, ar alege muzica. Bănuiesc că ştiţi sentimentul acela când, ascultând ceva care îţi place, care îţi merge la inimă şi te unge pe suflet, în minte apar tot felul de imagini. Imagini care sunt de obicei, rodul dorinţelor noastre, fructul a tot ceea ce ne dorim şi care nu poate deveni realitate. Muzica dă un impuls imaginaţiei. Muzica îi dă un şut şi îi spune: “Hei, tu, vezi că “A” ar avea nevoie de ceva cu efect de calmant. Ia bagă-te puţin în el/ea şi fă-l/o să revină la starea normală!”. Ohh, da! Este starea în care ne aflăm zi de zi. Afli ceva neplăcut, cineva îţi dă cu flit sau îţi înşeală aşteptările. Ai putea să ţipi, ai putea să dai un pumn cuiva sau ai putea să spargi orice îţi pică în mână. Dar…nu! Tu alegi o cale mult mai practică şi mai uşoară. Îţi pui căştile în urechi sau pui un CD cu melodiile tale preferate. Apoi, te întinzi, te laşi pradă emoţiilor şi laşi să se scurgă din tine toate gândurile neplăcute. Cam asta e, oameni buni. Acesta este lucrul de care ne lovim zi de zi, oră de oră, minut cu minut. Tot timpul căutăm o portiţă deschisă prin care să putem evada, să ne detaşăm de toate problemele vieţii noastre. Unii o găsesc, alţii nu…unii o găsesc, dar e încuiată. Alţii o escaladează şi ajung pe partea cealaltă, alţii…se cufundă în note muzicale.