Sa-ti pese, sa nu-ti pese?

Mi-a spus cineva recent un citat: ”Parerea altora despre mine nu este problema mea”. Citat foarte bun si caruia ar trebui sa ii urmam sfatul, insa nu toti vor sau pot sa faca acest lucru. Lumea anului 2010 este cea unde oamenii cred ca este mai important ce cred altii despre ei decat parerea lor proprie si personala. Gresit! De ce oare ne-ar pasa de parerea altora? De ce ne este cateoadata rusine sa fim noi insisi in unele colective? De ce trebuie sa plecam capul in fata altora doar pentru ca poarta un costum de firma si conduc o masina ultimul racnet cand s-ar putea sa avem mai mult in tartacuta decat ei? Oamenii vaneaza de mai bine de un deceniu tot ce arata bine si ce scoate perle pe gura. Insa cei vanati desi se straduiesc sa scape (bine, in unele cazuri sunt platiti ca sa se lase ”prinsi”, sau sufera ei de nebagare-n seama), cu atat ies mai mult in centrul atentiei. De aici ne-am molipsit noi. De aici ne e frica noua ca va cadea cerul in cazul in care cutare va crede ceva rau despre noi sau vom fi prinsi in situatii jenante. Elevii in generala, insa mai ales la liceu, adultii la locul de munca si toti au aceasta fobie pe unde umbla. Desi stim foarte bine ce ne poate pielea si ce fel de persoane suntem noi, continuam sa ne ingrijoram cand vedem ca cineva se uita mai ciudat la noi si ne intrebam ore bune ce oare a gandit acel cineva despre noi.

Desi stim ca nu ar trebui sa ne strofocam atat, nu putem de fiecare data sa rezistam curiozitatii si sa nu ne holbam panicati la unii care adineaori ne-au vazut facand ceva sau cand din greseala am spus o prostie…ma rog, este un subiect foarte delicat si multi vor sa faca impresie buna chiar si vanzatoarei de la colt….pentru ca suntem orgoliosi, vrem sa dam sfoara-n tara ca noi avem asa si asa, iar rusinea (sau mai bine zis rusinea prostiei), ca altii ar putea avea mai mult decat noi, ar putea fi mai apreciati decat noi…ne darama. Chiar si eu, care vorbesc despre aceste defecte, m-am aflat in situatii de genu’ asta.

Sa dam un exemplu comun. Esti boboc, anul 9 de liceu si esti tentat sa te lasi influentat de cei de-a 12-a sau a 11-a, nu conteaza, de cei care au vechime in liceul respectiv. Ei sunt apreciati, sunt populari, si stiu mai multe decat tine. Tu vrei sa fii ca ei, vrei sa fii bagat in seama de ei si iti doresti sa lasi o impresie buna cand te afli in preajma lor. Se stie ca ei vor face glume pe seama ta, insa nu rautacioase si nu vor gandi rau cand vor zice ce vor zice. Insa aici vine partea in care tu nu-ti dai seama, esti afectat profund de acele cuvinte…..pe scurt, te simti ca ultimul cacat. O greseala foarte mare pe care o facem multi dintre noi (da, si eu m-am aflat in ipostaza de mai sus, insa mi-am dat seama ca n-are rost sa ma consum pentru nimicuri spuse, ca viata merge mai departe si  ca nu merita), asa ca am ales sa scriu acest articol! Nu merita oameni buni, adolescenti, adulti, oricine citeste acest articol trebuie sa stie ca NU merita sa ne pese de parerea altora. Pentru ca numai noi stim adevarul!

A.