In viata faci atatea pentru oameni…si oamenii atat de putin pentru tine!

Se spune ca daca iti pare rau de un lucru pe care l-ai facut pentru cineva, atunci acel lucru nu mai poate fi numit ”bine”. Insa atunci cand te dedici cuiva si il ajuti cu toata binevointa, iar acel cineva te baga undeva si te abandoneaza ca pe o carpa (si mai rau cand ”cineva” este un prieten bun – sau pe care il credeai bun), nu iti vine sa iti bagi si tu picioarele? Nu iti vine sa tipi in gura mare ”Pai bine domn’le, eu nu sunt aici catar de povara!”? Cu toate ca esti bun si vrei ca lumea din jurul tau sa se simta bine, nu crezi ca ar fi cazul sa te gandesti si la propria ta persoana? Cineva mi-a spus ca cel mai bun lucru pentru a scapa de sindromul ”ma consum pentru oricine si orice” este sa te uiti in fiecare dimineata in oglinda, sa-ti spui ca esti cel mai tare si cel mai ok om…si sa iti iei pastila de nesimtire (cu o anumita masura).

Acum hai sa ne gandim putin! Traim si suntem o generatie care nu mai pune mari sperante in legaturi de durata…generatie unde multi sunt pe cont propriu, everybody for himself, people! Ar trebui sa fim totusi buni cu altii si sa inghitim multe de la ceilalti? Stiti cum se zice, ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual, asa ca, daca suntem genul de persoana care stie sa se faca placuta, sa fie un prieten bun, sa zambeasca pana si celor pe care nu-i suporta si sa le fie alaturi celor dragi, poate ca vom fi si noi la randul nostru inconjurati de persoane ca noi… Faza e ca nu stii ce iti rezerva viata…azi esti, maine poa’ sa iti cada o caramida in cap sau sa dea ambulanta peste tine si sa dai coltu’. Nu vreau sa se inteleaga ca e posibil musai sa murim maine, insa e bine sa ne bucuram de fiecare clipa si sa ne simtim bine alaturi de ceilalti… Aveti grija la traversare! 😉