Povestea

Octombrie 21, 2010

O poveste. Povestea oricui; povestea fiecarui om de pe strada, de langa noi, a prietenilor, rudelor! Este aceeasi. Facem greseli asemanatoare in viata, ne straduim sa ii facem pe altii sa se simta bine si deseori, uitam de noi. Uitam de faptul ca mai existam si ca ar trebui sa spunem ”Stop, gata, nu mai vreau, e timpul sa ma gandesc si la mine”! Insa o luam de la capat, cineva ne cere ajutorul, ne induiosam, ne dam peste cap si uitam iar. Ei bine, asa nu merge. Toti observam la un moment dat ca suntem folositi…ca ceilalti profita de noi insa daca ai nevoie de un sfat prietenesc, nu ai de unde sa il iei, pentru ca atunci toti iti intorc spatele. Toti se intorc la treburile lor si la ”prietenii de distractie”  uitand tot si stergandu-te din mintea lor, pentru ca nu le faci bine atunci cand stai prin preajma lor…pentru ca nu te ridici la standardele lor, adica, ii faci de rusine . Partea cea mai dureroasa este ca cei care te ranesc, sunt cei pe care ii credeai odinioara prieteni. Sunt cei care, atunci cand te-au cunoscut, au zis ca esti de treaba, vorbeau cu tine, radeau cu tine. Apoi, s-au plictisit. Acum esti o carpa. Te-au aruncat si te folosesc doar cand vor sa stearga ceva din calea lor…o problema, pe care tu ai putea sa o rezolvi. Acum ei te ignora, pe hol, pe strada, numai rad cu tine, ci de tine. Te macina lucrul asta, ai vrea sa le zici ceva, insa ce? Ce le poti spune? Poti veni cu intrebari ridicole de genul ”De ce nu ma saluti? De ce eu sunt singurul care face ceva in aceasta prietenie?”? Nu, nu poti pentru ca atunci vei parea un obsedat, frustrat si dus cu pluta in lipsa de atentie. Dar nimeni nu stie ca tu vrei sa indrepti niste lucruri, ca tu tii la ei. De aceea nici tu nu te poti rupe de ei spunand ”Ia mai da-l/o dracu si p-asta ca eu nu sunt catelandru sa umblu dupa el/ea!”

Sunt multe cazuri insa, cel mai bine este sa inveti sa uiti. Sa iti scoti din minte, din inima, pe cei care te-au ranit de mai multe ori desi tu le-ai dat o sumedenie de sanse. Unii nu ar fi de acord. Ar zice ca daca ii uitam, nu suntem cu nimic mai bun decat ei, pentru ca si ei au facut la fel. Ar spune ca oamenii se schimba si ca nu vor mai fi la fel. Ramane ca voi sa decideti asta. Spuneti voi, ce credeti, ce ati face voi si de ce.

Seara buna,

A.

2 Răspunsuri to “Povestea”

  1. L said

    nu cre’ ca uitatul se invata. pur si simplu uiti. nu-ti poti impune sa uiti brusc ceva. acel ceva trece, sigur, cu timpul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: