Dacă nu noi, atunci cine?

August 9, 2011

    M-am tot întrebat în ultima vreme, cum de lumea nu se mai simte, nu mai simte și nu ne mai simte? Ne place tuturor să stăm și să așteptăm, nici noi nu știm ce. Cu toate acestea, un lucru vrem sigur deși, nu-l recunoaștem în ruptul capului. Vrem să fim observați, să fim băgați în seamă sau, cât de cât, să ni se recunoască meritele. Niciodată n-a fost rău să vrei așa ceva; și totuși, parcă uităm un lucru. Ahh, da, desigur, uităm – ca de obicei – să facem strictul necesar pentru a fi apreciați măcar pentru ceea ce suntem. Prostesc, nu?

    Peste tot aud chestii de genul: ”Vai, ce îngâmfați… vai, ce urât că nu mă includ și pe mine printre ei!”; chestii adresate unor persoane care pur și simplu își vedeau de treburile și problemele lor, fără a mai avea timp să stea și să observe fiecare respectiv/ă, care nu mișcă niciun degețel, ca să arate că merită un dram de atenție. Lumea-i bună de gură, în concluzie. Dacă stăm să ne gândim bine, în ziua de azi nu prea mai vine nimeni să te tragă de mânecă și să îți dea sfaturi sau să te ajute necondiționat. Rare persoanele de genul acesta și, pe bună dreptate oameni buni, dacă vă dă norocul în drum o persoană cu bune intenții și cu drag de ajutat, apreciați-o și nu vă bateți joc; e păcat și e o irosire în viață dacă treceți cu vederea oportunități ca acestea. În loc să tai frunză la câini și să aștepți să-ți cadă mărul în cap pentru a realiza ceva cu adevarat important, e nevoie și de ceva acțiune. de inițiativă. Pretenții găsești peste tot. Obligațiile și responsabilitățile nu-s însă, atât de ușoare precum par; și totuși, trebuie îndeplinite pentru că avem nevoie de ele. Avem nevoie de dinamică, de satisfacția unică pe care o simțim cu toții atunci când știm că am creat ceva cu propriile noastre puteri, avem nevoie de rodul muncii noastre, de care ne vom bucura noi sau cei din jur. Schimbarea de la trăncăneală la fapte se face greu însa, atunci când e gata făcută, treaba e mult mai ușoară și mult mai plăcută.

    După cum spuneam mai sus, în afară de familie, puțini sunt cei cărora le mai pasă de noi. Suntem noi contra lumii. Cei care ne sunt alături, e bine să fie cât mai aproape căci, munca în echipă, prețuiește de zece ori mai mult decât ce am realizat singuri!

    Ca să nu zică lumea că generalizez, există – și sunt foarte conștient de asta – persoane responsabile și cu inițiativă și persoane leneșe și fără tragere de inimă care așteaptă să li se dea totul la gură, cu tot cu pretenții. Eu m-am adresat în special părții a doua. Nu se pun însa la socoteală persoanele care chiar nu pot sau nu au mijloacele necesare prin care pot face ce și-au propus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: